marți, 11 septembrie 2007

Undeva..candva



Uneori as vrea sa vad viitorul..desi probail..nu as mai reusi sa traiesc prezentul...Deseori as vrea sa pot oprii timpul doar ca sa ma mai pierd odata in ochii tai...dar hai sa nu devenim brusc melancolici si sa ne ratacim in labirintul viselor. Hai sa vorbim despre ceva concret...hai sa-ti spun o poveste: A fost odata un copil care iubea marea. In ochii acestui copil puteai sa observi forta marii si intensitatea frumosului..in toate formele lui.Era un copil melancolic,mereu pierdut in lumea sa,ascunzandu-se parca de viata reala.Ar fi putut fi poet,sau doar...un simplu visator care isi insira gandurile pe foaia timpului...ar fi putut fi orice...ar fi putut...dar nu mai poate. Se pare ca tocmai marea..pe care o iubea..l-a facut sa nu mai fie vreodata cum a fost...Dupa ani in care a incercat sa se regaseasca in orice alt element terestru...acest copil...a realizat ca nimic nu va mai fii cum a fost si ca desi anii au trecut peste tarmul inimii sale...o scoica va ramane mereu acolo.In disperearea sa a incercat sa construiasca un castel de nisip peste scoica..gandindu-se ca poate asa va reusii sa uite ca exista..dar nu a reusit..
Acel moment ..acea vara...acel vis..si acea certitudine unica ii vor ramane mereu in suflet...iar el nu va mai fii vreodata la fel.
...Acel copil...a iubit...

"Frumoasa fantezie..,
Tu.. suflet muritor
Mi-ai daruit..tu mie
Facandu-ma sa zbor."