Monotonie

Cu sufeltu-n buzunar,
Pornim zilnic cu un gust amar.
Cu ochii de stele,
Vedem zile foarte grele,
Cu mâini de catifea,
Reuşim s-atingem marea.
Cu frumosul ne luptăm,
Încercăm să evadăm,
Şi când poate reuşim,
Nu mai ştim să preţuim.

Doi

Aş vrea acum din continentul serii

Să mă priveşti,să mă atingi aş vrea

Şi să ne ducem doi spre-o lume a tăcerii,

Să pot zbura cu tine pe o stea.

Aş vrea de câte ori privesc

Necontenita lume mult uimită

Cu tine eu pe mare să plutesc

Cu-n pergament şi-o limba greu vorbită.

Şi cu creion din ceara veşniciei

Să desenez pe tablă de lumină vie

Doi paşu uniţi de-o rază purpurie

Sub suflu de mătase mult drag mie.

Şi aşa sub glasul prea tăcut al lunii

Să râdem mult, să cernem ca nebunii

Din fiecare stea pe care-o prindem

O picatura de lumină cu care viaţa s-o aprindem.

Primavara

S-a trezit si ghiocelul
Din al sau vis infinit

Binecuvântând natura :
"Primavara a sosit!"

Roua vie curge-n stresini

Si-n sclipiri de aur cerul

Cu iarna se ia la harţă,

Înecând în soare gerul.

Şi cu paşi mărunţi de flutur

Noi paşim pe curcubeu

Primind iar de la natură

Veşnicul tribut al său .