Aş vrea acum din continentul serii
Să mă priveşti,să mă atingi aş vrea
Şi să ne ducem doi spre-o lume a tăcerii,
Să pot zbura cu tine pe o stea.
Aş vrea de câte ori privesc
Necontenita lume mult uimită
Cu tine eu pe mare să plutesc
Cu-n pergament şi-o limba greu vorbită.
Şi cu creion din ceara veşniciei
Să desenez pe tablă de lumină vie
Doi paşu uniţi de-o rază purpurie
Sub suflu de mătase mult drag mie.
Şi aşa sub glasul prea tăcut al lunii
Să râdem mult, să cernem ca nebunii
Din fiecare stea pe care-o prindem
O picatura de lumină cu care viaţa s-o aprindem.
