Monotonie

Cu sufeltu-n buzunar,
Pornim zilnic cu un gust amar.
Cu ochii de stele,
Vedem zile foarte grele,
Cu mâini de catifea,
Reuşim s-atingem marea.
Cu frumosul ne luptăm,
Încercăm să evadăm,
Şi când poate reuşim,
Nu mai ştim să preţuim.

Doi

Aş vrea acum din continentul serii

Să mă priveşti,să mă atingi aş vrea

Şi să ne ducem doi spre-o lume a tăcerii,

Să pot zbura cu tine pe o stea.

Aş vrea de câte ori privesc

Necontenita lume mult uimită

Cu tine eu pe mare să plutesc

Cu-n pergament şi-o limba greu vorbită.

Şi cu creion din ceara veşniciei

Să desenez pe tablă de lumină vie

Doi paşu uniţi de-o rază purpurie

Sub suflu de mătase mult drag mie.

Şi aşa sub glasul prea tăcut al lunii

Să râdem mult, să cernem ca nebunii

Din fiecare stea pe care-o prindem

O picatura de lumină cu care viaţa s-o aprindem.

Primavara

S-a trezit si ghiocelul
Din al sau vis infinit

Binecuvântând natura :
"Primavara a sosit!"

Roua vie curge-n stresini

Si-n sclipiri de aur cerul

Cu iarna se ia la harţă,

Înecând în soare gerul.

Şi cu paşi mărunţi de flutur

Noi paşim pe curcubeu

Primind iar de la natură

Veşnicul tribut al său .

Oare...

Daca din tot ce a ramas,
As face cantec si lumina
Oare ai stii macar un ceas,
Sa ma atingi c-o raza fina?

Daca din suflul cel sarat,
As face marea sa revina
Oare ai stii macar un ceas,
Sa faci din ea apa divina?

Si daca din nucleul viu ,
Al vietii noastre fara rost
As face suflu auriu,
Trecutul oare a mai fost?

Daca am fi doi calatori,
Si lumea toata prea tacuta
As face glasul cel dintai
Un sunet stins intr-o lauta.

Oare abisul cel intins
In mana mea de l-as avea
As face eu din suflet stins
O efemera,neatinsa stea?

Credeam

Credeam ca pot sa cred in tine,
Credeam ca totul a trecut ,
Credeam ca vezi ce-i bun in mine
Credeam,credeam...da..am crezut .

Daca vreodata mi-ai fi spus,
Ca lumea mea s-ar parbusi
Cand tot ce-i bun ai fi apus,
Eu as fi ras si as fi spus prostii.

Nu..nu mai am nici glas,
Nici in tacere nu m-aud,
Credeam ca pot sa fac din ceas
Un loc ..un loc pentru un surd.

Nu-mi place ...nu..si nu mai pot
Sa cer iar vietii socoteala
Pentru un pas gresit
Stiind ca nu-i chiar prima oara.