I.Ce pictor orb mi-a desenat destinul,
Cu creta,pe peretii vietii reci,
Purtand cu el si calmul si seninul,
Si vechiul ceas al vremurilor seci.
II.
Cu pensula de puf si ploi de roua,
Mi-a conturat poteca spre zari cu lume noua,
Si m-a purtat pe valuri, de vise si simtiri,
M-a dus departe-n noapte ,slavind nemarginiri.
III
Si m-a condus spre soare,
Pe marile de-opal pustii,
Si m-a facut sa cer visare
In fiecare zi.
IV.
Cu ochii sufletului tristi,
El m-a condus acasa
Spre pragul vechii mele vieti
De vis si somn prea stearsa.
